Buimacit din cauza exploziei, AclePYo s-a ridicat, cu greu, in picioare si a privit in jur. Era inconjurat de nori. La stanga, la dreapta, chiar si sub picioarele lui erau aburi albi, care dansau parca un dans misterios...

"Oare unde sunt? CE s-a intamplat? CUM am ajuns aici?", se intreba flacaul nostru. Din pacate nu a mai fost timp pentru raspunsuri, pentru ca o voce puternica, ca de furtuna, s-a auzit in spatele lui:
- Cine esti tu, straine? Si ce cauti pe taramul meu?

Speriat, AclePYo s-a rasucit incet, ca sa vada cu cine vorbeste. In fata lui statea o fiinta eterica bizara, ce semana cu un nor urias, dar care - si mai ciudat! - avea gura, nas si ochi!

- Numele meu este AclePYo si locuiesc in Zona Libera a planetei Xyx! Nu stiu cum am ajuns aici... Tot ce tin minte este ca o explozie puternica m-a aruncat in acest loc neobisnuit...
- Deci planeta Xinop s-a dezintegrat din nou..., a gandit cu voce tare aburul gigant. Atunci, nu e timp de pierdut! Trebuie sa plecam de aici...!

Inainte »

-Nu merg nicaieri pana nu-mi spui CINE esti si UNDE ma aflu? a zis, curajos, AclePYo.
- Eu sunt DUHUL care pazeste TINUTUL AERULUI! Iar acum, ca ne-am prezentat, repet: trebuie sa plecam! Vin ELITOXSFERELE!!!

Pe neanuntate, un norisor fermecat, pur si simplu l-a luat pe sus pe eroul nostru, zburand cu mare viteza spre locuri nestiute... Dupa un timp, aburul magic s-a oprit si a disparut...

- Aici suntem, momentan, in siguranta! s-a auzit iarasi vocea DUHULUI...
- Cum asa? a intrebat AclePYo. Ne ataca cineva?
- Da! Nu ti-am mai zis odata: vin Elitoxsferele!

- Si tu, ditamai DUHUL, nu poti sa faci nimic?
- Din pacate, nu prea! a raspuns trist NORUL urias. De fiecare data cand explodeaza planeta Xinop, se produc mari dezechilibre, aici, in ZONA TINUTURILOR... Iar Elitoxsferele profita de acest moment, ca sa ne atace, sa distruga tot!

« Inapoi • Inainte »

- Nu se poate! tipa, fara sa vrea, AclePYo. Intotdeauna exista o solutie!
- Crede-ma, am incercat tot ce am putut - a continuat deznadajduit Duhul Aerului, dar fara succes...

- Trebuie sa ne intoarcem! Vreau sa studiez atent dusmanul tau! a precizat, hotarat, eroul nostru. Oricum nu ai nimic de pierdut...!
Aburul urias, dupa o clipa de ezitare, a realizat ca interlocutorul sau avea dreptate! Pana la urma, orice ajutor este binevenit! Astfel, cat ai zice "norisor", AclePYo si DUHUL Aerului au zburat inapoi, aproape de inamic.

Ascuns in spatele unui abur imaculat, tanarul studia atent Elitoxsferele. "Priveste cu ochii mintii - spunea bunicul sau - si vei gasi rapid o solutie!"...

Dupa cateva momente de concentrare AclePYo stia raspunsul: Elitoxsferele aveau ochi, nas si gura, dar NU aveau urechi... Daca acestea erau ascunse sau foarte mici, subdezvoltate, inseamna ca dusmanul putea fi sensibil la zgomote puternice! Cu un gest reflex, AclePYo a scos FLUIERUL de Semnalizare si a SUFLAT cat a putut de TARE...

« Inapoi • Inainte »

ZGOMOTUL ascutit al fluierului a dezintegrat Elitoxsferele. In cateva secunde, acestea au disparut - asurzite! - ca si cum nici nu ar fi existat!
Dupa cateva clipe de mirare amestecate cu admiratie, DUHUL AERULUI nu a mai putut sa spuna decat:
- Multumesc!
- Cu placere! a raspuns AclePYo, mandru de victoria sa.
Aburul gigant, uimit de curajul si istetimea flacaului, a adaugat:
- Din acest moment, TU, AclePYo din Zona Libera a planetei XYX esti binevenit pe acest taram. Si, pentru ca ai reusit sa pastrezi aerul curat EU, DUHUL ETERIC iti ofer:
GRADUL si DIPLOMA de AJUTOR de VRAJITOR!
Fiinta magica a suflat apoi peste FLUIERUL lui AclePYo si a continuat:
- Acum, instrumentul tau de suflat are PUTEREA VANTULUI. Daca semnalizezi cu el, te pot auzi de oriunde si voi veni rapid sa te ajut!
Eroul a multumit, si-a luat la revedere, si a continuat drumul catre casa... Care trecea, de data asta, prin TINUTUL PADURII...

« Inapoi • Inainte »