Iata ca, in drumul sau inapoi spre casa, aventura l-a adus pe AclePYo si in TINUTUL PAMANTULUI! Aici, primul lucru - socant! - pe care puteai sa-l observi era... NISIPUL! Peste tot pe unde te uitai nu era decat... DESERT si PUSTIETATE!
Totusi, cu indrazneala unui curaj bine dozat, fara sa se piarda in ganduri negre si presupuneri inutile, eroul a pornit la drum. Dupa o perioada destul de mare de mers, undeva, in zare, AclePYo a vazut niste copaci si un "strop" de verdeata.

"Uneori norocul este de partea celor indrazneti!", a gandit tanarul. "In acel loc, cu siguranta, voi gasi apa potabila si hrana! Unde este VERDEata este si VIATA!"
Si asa a fost! Pe peticul de pamant inflorit, flacaul a gasit un mic izvor cu apa cristalina, iar in pomi atarnau imbietor fructe proaspete. Dupa ce a baut si a mancat, flacaul nostru trebuia sa se odihneasca.
AclePYo a "ochit" imediat un loc bun de relaxare, la umbra unui BOLOVAN gigantic...

Inainte »

Privind la mormanul urias de pamant intarit, eroul nostru avea puternica senzatie ca - bizar! - gramada de lut RESPIRA, este vie...! Cu riscul de a parea putin "bezmetic", tanarul s-a adresat bolovanului:
- TU trebuie sa fii DUHUL PAMANTULUI, nu-i asa?!?

Au urmat clipe lungi de liniste grea. Totusi, intr-un tarziu, "micul" munte cenusiu a deschis ochii si a raspuns:
- DA! EU sunt DUHUL PAMANTULUI! Cum ti-ai dat seama...?
- Nu conteaza!... Eu sunt AclePYo si, important este acum sa-mi spui CE se petrece aici? DE CE esti inconjurat de nisip, de desert?
DUHUL a tacut, trist! Apoi a intrebat:
- De ce ti-as spune...? Oricum nu poti face nimic...!
- Asa a spus si DUHUL AERULUI si DUHUL PADURII - a punctat, zambind, eroul - dar, la urma, alta a fost realitatea!
Cand a auzit de prietenii sai din celelalte Tinuturi, DUHUL PAMANTULUI a renuntat la orice - inutila! - prudenta. A continuat apoi, indurerat:
- Sunt MACINAT, pur si simplu de COROZITERI!!!

« Inapoi •  Inainte »

- Bunicul meu, a continuat ganditor AclePYo, mi-a zis ca PAMANTUL va fi intotdeauna puternic daca PE EL exista APA si PADURE!
- Fara indoiala, bunicul tau este o "fiinta" inteleapta, dar, din nefericire, aici nu avem nici una, nici cealalta...!
- Nu-ti pierde speranta! Este in puterea noastra sa facem miracole!
- Poate ca da - a raspuns, din nou, bolovanul urias - dar, nu mai este timp! Suntem inconjurati de COROZITERI!!!

Fara sa ezite, AclePYo a scos CREANGA DE COPAC vrajita (primita de la Duhul Padurii) si, cu hotarare a fixat-o rapid in PAMANT! Apoi, cu aceeasi determinare, a suflat cat a putut de tare in FLUIERUL cu PUTERILE magice ale VANTULUII. Imediat, langa erou, ca un abur, a aparut Duhul Aerului. Acesta a intrebat:
- Cu ce te pot ajuta, AclePYo?
- As vrea NORI! Vreau PLOAIE! Multa ploaie!...
AERUL s-a pus imediat in miscare! VANTUL a adunat norii, iar norii, in scurt timp, au inceput sa dea APA.... Multa APA!...

« Inapoi •  Inainte »

CREANGA DE COPAC FERMECATA s-a transformat - cu viteza! - intr-o PADURE puternica. Iar APA care cadea, din belsug, din nori a facut CODRUL de o suta de ori mai tare! COROZITERII au fost prinsi si striviti, pe sub pamant, de radacinile de otel ale pomilor. Iar inamicii care au vrut sa scape pe la suprafata au fost... topiti - pur si simplu! - de ploaie!

Acum DUHUL PAMANTULUI putea sa zambeasca din nou. Dusmanul sau disparuse pentru totdeauna!
- Pentru ca APERI pamantul - a zis, solemn, bolovanul urias - EU, DUHUL acestui TINUT iti ofer:
GRADUL si DIPLOMA de CIRAC VRAJITOR.
- Iar pentru generozitatea ta nemarginita iti voi reface PIATRA XYXIDICA A LUMINII, care, din aceasta clipa, va avea puterea REGENERARII. O poti folosi la infinit, nu se va mai distruge niciodata!
AclePYO a primit bucuros darurile, dar a tinut sa precizeze:
- Multumesc pentru tot ce mi-ai oferit... Trebuie insa, sa plec...! Te rog deschide PORTALUL vrajit, sa-mi pot continua drumul catre casa...

« Inapoi •  Inainte »