Dupa multe peripetii, iata ca AclePYo a ajuns si in TINUTUL VERDE. "Oare ce ma asteapta aici?" gandea, putin ingrijorat, eroul nostru...

Dar, SURPRIZA!!!... Chiar in fata lui stateau, zambitori, toti noii sai prieteni!!! DUHUL AERULUI, DUHUL PADURII si DUHUL PAMANTULUI au zis fericiti intr-un glas:
- Bine te-am regasit, dragul nostru AclePYo!
Luat prin surprindere, tanarul personaj abia a mai reusit sa spuna ceva, coplesit de emotie:
- Ce bucurie neasteptata... Camarazii mei vrajiti...
Duhul AERULUI (gardianul vanturilor si al furtunii), vazandu-l pe flacau in incurcatura, a "tunat" salvator:
- Draga AclePYo trebuie sa-ti spun un mare secret...
- Sunt numai ochi si urechi!, a exclamat imediat eroul, revenindu-si din "socul" reintalnirii.
- Acest taram, TINUTUL VERDE, exista DOAR datorita CURAJULUI, BUNATATII si INTELIGENTEI tale!

Inainte »

- Cum asa? a intrebat, nedumerit, AclePYo.
- Pai, SIMPLU! - a zis, de aceasta data, DUHUL PADURII. Lupta TA pentru un AER CURAT, o PADURE TRAINICA si un PAMANT RODITOR ne-a facut pe noi EXTREM de PUTERNICI!

- Toti trei, IMPREUNA - au continuat, la unison, DUHURILE - am reusit sa-i infrangem pe NOXORODISI!...

- Noxorodisi? a intrebat, mirat, AclePYo. Nu cred ca am auzit de ei!
- Nu aveai cum!... Noxorodisii distrugeau tot in Tinutul Verde: AERUL, COPACII si PAMANTUL! Distrugeau NATURA!

- Dar, noi, cele TREI DUHURI MAGICE, i-am infrant usor!
- Si cum a fost lupta? a chestionat, foarte curios, eroul pe cei TREI prieteni ai sai.

- Confruntarea a fost... scurta! a raspuns, putin misterios DUHUL PAMANTULUI. EU m-am "scuturat" puternic, ca sa scot inamicul din toate ascunzatorile sale...

« Inapoi •  Inainte »

-EU - a continuat DUHUL AERULUI - am creat o FURTUNA puternica, care a trimis dusmanul la inaltimi ametitoare... Acolo sus, printre nori si umezeala, Noxorodisii, pur si simplu, au disparut!

- Iar EU - a incheiat naratiunea DUHUL PADURII - am curatat toate distrugerile facute de dusman! Unde a fost nevoie, am plantat copaci care sa purifice aerul din Tinutului VERDE!

AclePYo, impresionat de forta prietenilor sai, a concluzionat:
- Dragii mei sunteti luptatori neinfricati... De acum nu cred ca mai aveti nevoie de mine...

- INTOTDEAUNA vom avea nevoie de TINE! Noi suntem PUTERNICI, pentru ca TU, AclePYo ai fost PUTERNIC in momente GRELE!... Sa nu uiti asta niciodata!

Eroul, incantat de recunostinta tovarasilor lui, a mai spus:
- Ma bucur ca am putut fi de folos!... Acum, cu riscul ca o sa va indispun putin, va reamintesc ca trebuie sa ma intorc acasa...

« Inapoi •  Inainte »

Intr-adevar, DUHURILE s-au intristat putin. Dar stiau prea bine ca fiecare "fiinta" TREBUIE sa mearga pe drumul ei...

- Draga AclePYo, stii bine, te vom ajuta! a tunat, cu mare hotarare, DUHUL AERULUI.
- Insa, IN ACEST MOMENT, te afli in fata unei mari alegeri...! a continuat, misterios, DUHUL PADURII.

- ACUM te poti intoarce acasa! ECHILIBRUL NATURII a fost - cat de cat! - RESTABILIT! a inceput PAMANTUL sa explice... Sau, poti alege, DACA doresti, SA MERGI MAI DEPARTE...

- DAR, atentie mare!... Ca sa ajungi in TINUTUL de APA si de FOC trebuie platit un mic tarif, numit PRETUL CURIOZITATII! a spus, cu voce soptita, ca o adiere, DUHUL AERULUI.

- Oriunde ai merge - au zis, intr-un glas, DUHURILE - noi ITI VOM RESPECTA decizia! Vei ramane, pentru TOTI, AclePYo, cel cu:
GRADUL si DIPLOMA de MARE VRAJITOR...

« Inapoi