In Tinutul Apei, AL SASELEA MANUSCRIS magic ne arata clar ca pe acest taram nu intra oricine! Trebuie sa fii MARE VRAJITOR, trebuie sa fii destept si curajos, altfel Poluonienii te pot manca cat ai zice... peste!

Al Saselea Manuscris al Povestii lui AclePYo

Sageata derulare in jos APA... danseaza! Nu intra in joc! Sageata derulare in jos

       

Cum a intrat in TINUTUL APEI, AclePYo a fost luat pe sus de un val urias. Acesta, cu o putere magica ascunsa, il purta la inaltime - cumva in aer! - chiar pe creasta lui.
- Trebuie sa ne miscam repede! a susurat, cu un glas tainic, unda de apa. In scurt timp POLUONIENII ma vor manca...!
- Dar... CINE esti? a intrebat, mirat eroul.
- Am fost trimis de DUHUL acestui TINUT ca sa te salvez! a raspuns talazul. ZONA PORTALULUI prin care ai ajuns aici este deja "infestata" de inamic!
Intr-adevar, vorbele valului vrajit s-au adeverit... De peste tot, din apa, apareau fiinte gelatinoase care muscau, cu sete, din unda lichida care il transporta pe flacau. Putin a lipsit ca si tanarul sa fie apucat de picioare, de catre dusmanul hulpav!
Cu chiu cu vai, valul - sau ce mai ramasese din el! - l-a dus pe flacau departe de atacatori. Aici, langa o mica bucata de pamant, AclePYo era asteptat de GARDIANUL TINUTULUI...

Inainte »

- Ma bucur ca ai ajuns cu bine! a spus, binevoitor, DUHUL APEI.

- Sa-ti spun sincer, dupa atacul acelor fapturi crude, nesatule, si eu sunt fericit ca am scapat...! Dar, stai putin... DE UNDE stii cum ma cheama?

- Evident, de la prietenii mei, DUHURILE din celelalte TINUTURI! a clipocit, cu o voce suava, APA. Noi, GARDIENII fiecarui TARAM MAGIC, comunicam in permamenta unii cu altii!
- Daca tot vorbiti asa mult intre voi, nu crezi ca era cazul sa vina toti aici, sa te ajute...? a gandit, cu voce tare, AcePYo.

- Ai dreptate...! Si, crede-ma, am incercat ce am putut...! a raspuns, trist, DUHUL... LICHID. Prietenul meu, AERUL, a "suflat" o furtuna cumplita, dar POLUONIENII s-au ascuns imediat sub apa. PADUREA, din nefericire, nu poate face nimic, aici, pe meleagul meu. Iar, PAMANTUL, tot ce a putut sa realizeze a fost sa creeze aceasta mica bucata de tarana, pe care tu poti sa stai acum...
Auzind vorbele APEI, eroul a cazut, abatut, pe ganduri...

« Inapoi •  Inainte »

"Un vanator bun nu se bazeaza niciodata doar pe arcul si sagetile sale!" - spunea, candva, bunicul sau, PYo. "Cea mai buna solutie vine uneori, din imbinarea mai multor... arme la un loc!"
- DUHULE - a zis, hotarat, AclePYo - cheama, din nou, GARDIENII din celelalte TINUTURI.
- Cred ca este cam tarziu...! s-a agitat, speriata, APA. Simt ca se apropie POLUONIENII!!!
- Da-mi o sansa sa te ajut! a strigat, autoritar, eroul. Cheama-ti, te rog, PRIETENII!...
DUHUL APEI, dupa o scurta clipa de sovaiala, a inceput sa danseze ciudat. Din corpul sau ieseau "valuri" de zgomote ascutite, sfasietoare... Erau "strigate" de ajutor!
Nu a durat mult si DUHUL AERULUI, DUHUL PADURII si DUHUL PAMANTULUI au aparut in fata lui AclePYO.
- Nu e timp de pierdut! a zis tanarul. APA si AERUL vor face un VAL colosal care va atrage totii inamicii intr-un singur loc!...

« Inapoi •  Inainte »

- Iar PAMANTUL si PADUREA - a continuat AclePYo - vor inconjura dusmanul cu o portiune groasa de teren, pe care va fi un CODRU puternic si dens... Trebuie sa-l invingem pe inamic cu propria sa arma: LACOMIA!

Pentru ca planul a fost bun, batalia a fost scurta! POLUONIEINII au tabarat toti, infometati, pe valul urias... Si, pana sa-si dea seama ce se intampla, erau deja inconjurati de o fasie lata de pamant, fixata strasnic de o PADURE deasa, prin care NU se putea trece! Mereu flamanzi - la sfarsit! - inamicii s-au mancat unii pe altii, pana nu a mai ramas niciunul...

- Vezi, DUHULE - a zis victorios AclePYo, uitandu-se la APA - aici ai gresit TU... Doar IMPREUNA putem CASTIGA... Doar IMPREUNA!!!

DUHUL, impresionat de dorinta eroului de a pastra curata APA, i-a inmanat acestuia o butelcuta cu lichid cristalin si a spus:
- Aici vei avea intotdeauna apa proaspata de baut! Iar pentru intelepciunea si gandirea ta sanatoasa iti ofer:
GRADUL si DIPLOMA de MAESTRU VRAJITOR!

« Inapoi